Istoria
mai veche sau mai nouă a lumii
consemnează destui lideri revizioniști, unii dintre ei încă în viață. Nu
știm dacă este un simptom generat de lipsa de jucării în copilărie ori de vreo
apetență pentru geografia “administrativă” a globului, dar luăm act de
tulburările lor și ne încărcăm cu neliniști cotidiene atunci când vine vorba de
pacea lumii. De dincolo de granițe, veștile proaste vin și nu mai pleacă,
făcându-ne să tresărim, tot mai alergici la stările conflictuale care pulsează pe hartă. Ne temem pe bună dreptate de
amenințările externe, de zumzăiala tancurilor rusești, care nu “alipesc”, ci
doar “reîntregesc”, de sosirea “fraților” americani veniți în zonă cât să fie
mai aproape dacă e rost de vreo cafteală la Marea Neagră, completând astfel
tabloul plin de suspans din ultima vreme. Stimulii
externi la neliniște nu pot fi ignorați, dar și în țară conflictul a devenit un status.