O Românie, două realități, trei “antene”

Știu, pare incredibil ca duminică după-amiază, pe la ora 5, când afară sunt 40 de grade și Soarele face gaură în asfalt și-n pălăriile pensionarilor, o cohortă de oameni dispuși să fie îmbrobodiți cu minciuni și sentimentalisme ieftine să poată fi pusă în mișcare pentru a-și face plimbarea  de voie, cu tot cu siesta inclusă în ea.

Și, totuși, așa ni se “vând” știrile. Oamenii se încoloneaza “benevol”, urmând apostolii libertății de exprimare, ai presei libere, în general, socializează și se recunosc ca fiind vechi combatanți, uniți de aceeași cauză și aspru indignați. Sunt dispuși  să asculte baliverne, să își ia în fălci frustrări  mai vechi, să mai tragă un picior, sau să deverseze pe trotoar niscaiva înjurături “de regim”. Chiar dacă totul este un priveghi ambulant de pe urma unei cauze iremediabil pierdute,  plimbăreții vor cu tot dinadinsul să-și spună și ei  crezul, păsul, ofurile, să fie solidari cu inițiativa ci(u)vică.

E dreptul fiecăruia să-și aleagă traseul unei plimbări, ora, “tema” ei, e dreptul oamenilor să fie prostiți, în față, luați sfătos pe după umeri, sau pupați și recompensați cu mulțumiri pentru spiritul și atitudinea lor. Oamenii au nevoie de așa ceva: și-au făcut modele pe care acum le idolatrizează și ele, modelele, bravo lor!,  le oferă șansa  de a mai combate, de a se simți utili dacă este ceva de huiduit, de a face rumoare și de a fi activi sonor, de a da bine în poză, de a se descărca de toate relele pe care le trăim pentru ca apoi, seara, cu satisfacția misiunii îndeplinite, un pic mai relaxați, să savureze acest pumn tras în botul sistemului. Uneori, oamenii preferă să gândească “cu delegație”, asimilând orbește informații, judecăți de valoare, aprecieri, pe care modele sau vedete, ce-or fi ele, le strigă urmarindu-și interesul.  La 25 de ani de libertate de exprimare, este și acesta un mod de a face presă liberă.

 Înainte de 1989, presa regimului comunist dosea  sub preș greva minerilor din Valea Jiului, condamna vehement rebeliunea “elementelor perturbatoare” de la uzinele “Roman” și “Tractorul” din Brașov, sau înfiera dezordinea și faptele antisociale ale “câtorva” timișoreni în zilele Revoluției. Secera și ciocanul nu erau doar pe stema partidului, ci și prin redacțiile organelor de presă, cu care adevărul se rădea pur și simplu sau era deformat la cald până când totul devenea o știre bună de îndobitocit populația, ca să distragă atenția de la gravele probleme cu care se confrunta regimul comunist. Securitatea și propagandiștii sistemului cosmetizau adevărul după bunul lor plac, cât să dea bine în ochii “tovarășului” și livrau poporului minciuni …dulci. Astăzi, când istoria se repetă, și dezinformarea se livrează la preț de dumping. să fie o simplă coincindență  trecutul securist al d-lui Voiculescu și prezența sa în preajma grupului “Intact”?

 Refuzând niște evidențe “matematice” care țin de o sentință judecătorească, redactorii Antenelor se autovictimizează că vor fi aruncați în stradă și își plâng pe umăr unul altuia doar cât pentru a-și mai lua “glicemia” la mulțime.  Știu și ei că nu va fi așa, dar scopul este evident: acela de a stârni o mișcare protestatară față de decizia instanței și, în același timp, de a mai zgândări cuiul “grenadei”sociale chiar prin fața Palatului Cotroceni. Oare toți redactorii gândesc la fel? Toți acei profesioniști care se împăunau cu diplomele obținute în întrecerea pe sector citesc cu aceiași ochi? Fabricanții de știri, premiați și aplaudați, “mereu aproape” de popor, s-au dedat acum la contrafaceri ordinare?  Pleiada de juriști și politicienii care dizertează în platoul Antenelor nu se simt jenați când sunt atrași în jocuri meschine și pleacă acasă abia după ce recunosc că albul este negru și că, zilele acestea, Luna era mai mare decat Soarele?

Plecat la “penitenci”, cu doctor Menci, Dan Voiculescu se află în fața celui mai dur decont al vieții sale. După zece ani în care a strigat în eter prin toate antenele “Jos Băsescu!”, dom’ profesor nu a făcut decât un infim pas inainte, de la casa cu toaletă în curte la celula cu wc în cameră. Sub aspect financiar, e drept, sunt cateva zeci de milioane de euro, pe plus, dar jungla afacerilor cu statul a permis orice. Propagandiștii săi fac selfie-uri în mulțime, zugrăvind o realitate paralelă în care trag justiția de urechi, și toată această mașinărie de vorbe este bună de trimis la plimbare. Ora și locația se alege la întâmplare, dar …de comun acord, nu-i așa?