Mărţişorul, de la legendă la telenovelă

Legenda spune că, odată, Soarele a coborât într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Ce frumos!... Încă mai erau feciori în sat şi încă se mai făceau hore. Matul, sau actualul birt, se numea crâşmă şi, oricum, nu avea vânzarea din ziua de azi. Zmeul cel rău a răpit Soarele şi l-a închis într-o temniţă, fapt care a produs mare tristeţe de vreme ce păsările nu mai cântau, iar izvoarele nu mai curgeau, fiind ele mai „îngheţate” ca acum, prin zona Moldovei.

Într-o bună zi, un tânăr voinic şi-a luat inima-n dinţi şi a plecat să-l înfrunte pe Zmeu. Desigur, după câte poveşti aţi citit şi aţi auzit, bănuiţi ce s-a întâmplat. Deşi nu pornea ca favorit, puştiul a reuşit să producă surpriza şi să-l doboare pe Zmeu. Strâns, dar în cele din urmă „l-a făcut”, cum se spune. După trei anotimpuri de drum până la castelul zmeului, multe pingele rupte şi-apoi după alte câteva zile de luptă cu zmeul, tânărul a eliberat Soarele din temniţă şi l-a pus din nou pe cer acolo unde-i era locul şi o mai fi şi azi când citiţi aceste rânduri. Dar viteazul nu a mai apucat să se bucure de fapta lui şi de venirea Primăverii şi muri. Orice încercare de a-l resuscita s-a dovedit a fi de prisos. Chiar dacă avea tefere organele interne, pierduse mult sânge. (Hemoragia puternică a fost stabilită drept cauză a morţii). Sângele i se scursese în zăpadă şi, pe când aceasta se topea, din pamant răsăreau flori albe. Ghiocei. Vestitorii Primăverii.  De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi : unul alb şi celălalt roşu.

Mărţişorul este un simbol. Sau cel puţin de la asta s-a plecat. Mai întâi a fost bucuria de a oferi. Acum este mai mult. Simbolurile au devenit mai costisitoare. Metamorfozate alarmant „în mici atenţii” ele au depăşit de mult stadiul de simbol. Ghiocelul a fost înlocuit şi el de flori cu mai multă „charismă” şi aşa se face că azi se oferă gerbera, snopi de trandafiri sau ghivece cu ciclame sau asparagus. Cât despre ciucuraşii de odinioară, ei însoţesc azi ciorapi, bijuterii, truse de machiaj, cosmetice, poşete, blănuri, tigăi de teflon, papuci, compleuri de lenjerie, cine romantice sau cheile unui autoturism (cu cilindreea la alegere). Mărţişorul a devenit o industrie de geamantan, un boom de început de primăvară, calendaristică cel puţin, dar îngheţată pe alocuri noaptea şi dimineaţa şi părăsită de sentimente.

...Câteodată, zău, stau şi mă întreb ce-a fost şi-n capul tânărului ăla care s-a apucat să se lupte cu zmeul cel rău ca să salveze Soarele şi să aducă primăvara. E drept, acum, unii dintre noi, cei din telenovela care a „moştenit” legenda Mărţişorului,  suntem mai înalţi cu fiecare ghiocel nins, si-n piept ne bate o lalea cu fiecare 1Martie, dar viteazul din poveste cred că are un somn agitat, şi acolo unde e poate este un pic dezamăgit, semn că dacă ar fi ştiut în ce se bagă, n-ar mai fi făcut-o.