Ocaua lui Ponta

             În urmă cu un veac și jumătate, pe când nu era vreme de breaking news și nici Poliția și nici DNA-ul nu zornăiau sirene și cătușe, Cuza obișnuia să pună de câte-un flagrant, coborând deghizat în stradă să vadă cum trăiesc oamenii simpli. Așa se face că, potrivit purtătorului de cuvânt al vremurilor acelea, Dumitru Almaș, în plasă i-a picat un negustor de lactate care, neștiind cine este ţăranul cu care negocia, a încercat să-l ciupească cu ocaua mică. Mai departe, știți povestea, negustorul și-a luat-o rău de tot, i-a fost ridicată autorizația, i s-a-nchis taraba și, de frica domnitorului, o brumă de legalitate și niscaiva cinste tot s-a instalat în popor.

            Astăzi, cu o sută de direcții de control, de organisme și instituții abilitate, cu o infinit mai mare capacitate de comunicare, cu feedback și cu brainstorming la un loc, cu o droaie de funcționari plătiți să mănânce o pâine bună pentru a dezțeleni haosul creat, astăzi, spuneam, este tot mai greu. Între aleși și popor este o mare prăpastie. (Și, am citit eu undeva și mi-a plăcut, o prăpastie nu poate fi trecută pășind la mijloc). Ăi’ de sus nu știu ce e pe jos, iar ăi’ de jos înjură statul, de parcă statul,… “Apropo, îi mai întreb și eu pe câte unii, dar cine e Statul ăsta? Unde locuiește ? La ce apartament stă?”, de parcă nu tot noi suntem statul, sau parcă statul ăsta este făcut doar cât să  ne cravașeze și să fie bau-baul de serviciu.  

          Domnule Ponta, puneți-vă un hanorac, trageți-vă gluga pe cap și mergeți pe șantierul unei autostrăzi. Fără girofaruri, fără antemergători și fără ministrul de resort care să cosmetizeze indolența constructorului. Treceți și pe la Direcția de Finanțe, stați la coadă și completați formulare, că doar d-asta am tăiat pădurile, să facem hârtie pentru tipizate. Apoi, dați o tură și pe la Registrul Comerțului. E păcat să nu vedeți cum sunt umiliți  onorabilii contribuabili, indiferent că sunt sau nu votanți de USL. Mergeți în altă zi la o secție de Poliție, lăsați o sesizare și așteptați răspunsul. Dacă se vor găsi bani de timbre, cam în patru luni va veni și răspunsul. Dar nu pot garanta că se va găsi și o rezolvare. Cumva, dacă prindeți drag să va deghizați și să-l jucați pe Cuza, stați de vorbă și cu un antreprenor. În eventualitatea că nu apucați să vorbiți înaintea lui, mă îndoiesc că veți mai prinde rând la câte ar avea să vă spună în legătură cu plata TVA-ului, cum se fac banii de salarii și plata  impozitelor, cum e cu mediul de afaceri, atât de poluat și devenit tot mai greu de respirat și supraviețuit în el  ca întreprinzător privat. Vă rog mult, nu uitați de spitale, puneți-vă un halat de molton peste hanorac și dați o tură prin saloanele în care-și duc zilele pacienții externați din viața”sănătoasă”.  E bine să aveți și ceva medicamente într-o punguță, așa, de-o metastază, sau pentru niște diabetici sâcâitori. Poate reușiți ca mai apoi, odată ajuns la Palatul Victoria, să le dați câteva zile din partea ”statului”.  Puneți-vă  un post-it și la învățământ, intrați într-o sală de clasă, și cu ocazia asta învățați și pașii de Gangnam Style. Stați de vorbă cu părinții, socializați cu elevii, dați-vă pe lângă profesori și veți afla că niciunul nu se regăsește în școala de azi. Între două pauze, încercați să va răspundeți de ce ne pleacă ținerii din țară, iar dacă nu reușiți gândiți-va că sunteți în prag de corigență.  

          … Sunt multe de văzut și de schimbat prin țara asta. Dar v-ar ajuta foarte mult să le vedeți mai de aproape. Să le percepeți din stradă, ori stând la ghișeu, pe la cozi, sau vorbind mai mult cu oamenii.  Și, cine știe, poate astfel se va spune peste ceva timp de ”Ocaua lui Ponta”. Pentru că a face bine semenilor, chiar dacă au mai făcut-o şi alţii înainte,  nu poate fi considerat un plagiat. Așa, deocamdată, se tot vorbește că, în ascensiunea dumneavoastră spre cea mai înaltă demnitate guvernamentală, în obținerea titlului de doctor în drept, ați fi fost prins cu ocaua…mică. Acum , alegeți dvs. poarta pe care intrați în istorie.