Scandalul, ca formă supremă a emulației

Sunteți pregătiți? Începe preselecția pentru Eurovision 2013

 

Vreme trece, vreme vine, …  Olimpiada europeana a cantecului isi alege finalistii. In Romania, tentatia pare sa devina irezistibila de la an la an  in pofida faptului ca, tot de la an la an, dezamagirile sunt mai crunte. Dupa mai bine de 20 de ani de vremuri noi si cam tot atatea participari la bal, romanii par sa nu fi realizat  ca Eurovisionul nu mai este ce era odata de demult, ori ca entuziasmul premergator competitiei se dilueaza intr-o dezamagire pestilentiala.
(Italienii merg mai departe cu San Remo, se simt bine, isi fac melodiile lor, nu au pretentii de europenitate, si nu-si propun sa impresioneze Georgia, Islanda sau Belarusul cu tralala-ul lor. Cand si-au propus asta , Cutugno a luat tot caimacul. Noi, insa,

Mai intai, va fi balul in care se va alege finalista, melodia care ne va reprezenta. Sunt, an de an, mii de zbateri ale compozitorilor, muzicienilor si … muzicantilor nostri, ori ale celor veniti chiar de prin alte zari sa-si incerce norocul. Prin castile juratilor trec o suta si ceva de creatii, iar finalele adevarate, alea de pe post, vor aduce si ele in prim plan “douaj” de piese. Concursul autohton a fost urmat cu regularitate la fiecare editie de un ecou de ciorovaieli si contestatii , care mai de care mai vehemente. De ce anul acesta ar face exceptie? E rost asadar de o noua mobilizare de forte pentru a dovedi plagiate, ori de a contesta melodiile finaliste ca fiind lipsite de valoare, de a fi mult prea subtiri pentru un spectacol asa de mare. Sub microscop, “moculesti” de ocazie vor descoperi ba ritmuri de manele, ba cate-un pasaj dintr-un slagar lansat in anii trecuti, la noi ori prin alta parte de glob, falseturi sau orchestratii noi care machiaza “na na na”-urile mai vechi. In ultimii ani de Eurvision la care Romania a concurat, autenticul slagar a fost  fost o melodie care, culmea!, a participat la preselectie, dar nu a castigat-o. Melodia celor de la Biondi este o adevarata invingatoare in felul ei, dovedind ca valoarea i-a dat Cezarului notorietatea meritata. In rest, nici macar Zaleylah lui Costita, cea mai recenta campioana nationala,  nu a facut furori, Mandinga disparand intr-un con de umbra in tara - fara a avea un material discografic semnificativ, - stralucind mai mult la vanghelioanele de prin Azerbaidjan.

An de an, cu fiecare febra eurovizionistica, orgoliile scapa din priponeala de pana atunci si uite-asa melodia aleasa nu va fi o invingatoare, ci doar  victima unui tir de acuze, multe dintre ele emanate din invidii ce tin de … capra vecinului. Odata ajunsa la Malmo, in marea finala, ea va fi o piesa de umplutura a spectacolului, pentru a da mai multa europenitate show-ului. In rest, vom avea parte de aceleasi aprecieri subiective in care “serbiile” se vor bate cu “rusiile”, si nici “nordezii” nu vor sta deoparte, noi asteptand mila capsunarilor sau a celor din Tara Sfanta chemati sa ne umfle contul de puncte. Iar la intoarcerea in tara vom descoperi, ce chestie!, la fel ca-n fiecare an, ca am fost jalnici si ca oricine altcineva, de la Guta la Salam feat. Bambi aveau mai multe sanse. Dar cel mai mult, am fi penibili in sperantele noastre ca vreodata putem castiga Eurovisionul. Nu de alta, dar ar trebui sa construim si noi o “polivalenta” mai de Doamne ajuta! pentru ca altfel am organiza finala pe malul marii sau pe Muntele Gaina, ori prin vreo sala a sporturilor.