Eu cu mine la talkshow

Aseară, pe la 8, stăteam de vorbă cu mine. Mă întrebam ce naiba mi-a venit cu blogul ăsta, ce urmăresc eu cu el, ce cred că se va întâmpla și alte chestii d-astea. Semn că în mine se instalase deja scena unui talkshow mustind de păreri și argumente, mi-am zis cam așa:
De câțiva ani buni am ajuns să vorbim cu un patos greu de stapânit despre democrație, despre marile proiecte ale viitorului, despre o viață nouă, alta decât viața nouă “făurită” până atunci, de libertăți, de capitalismul carpato-danubiano-pontic care ne toarnă la fiecare în poartă roaba de binefaceri, de vremuri noi, tot mai noi, și alte subiecte la modă cu mesaj socio-economic. Timid, ba chiar insesizabil din cauza unei timidități exagerate, unele lucruri au început a se mișca, prinde contur, deveni realitate. Însă prea puțin. S-a vorbit mult si s-a făcut infim. Enervant de puțin. Mă uit retrospectiv în timp la ce s-a întâmplat și mi-e greu să pun într-o ordine firească fotografiile realizărilor noastre. Mă încurc în ani, mi se pare că suntem tot “acolo” și că nu este nimic semnificativ de notat, de reținut. Vă rog, nu ma întrerupeți… Proiecte de anvergură, reconstrucții, abordări noi, futuriste – mobilier nou într-o secție de spital, încă 14 cm de autostradă, cate un mall sau vreo trambulină de schi, invazie de săli de jocuri mecanice, case de amanet și de pariuri, 20.000 de copaci plantați și tot atâtea hectare de pădure defrișate, un boom al nemuncii, exod de creiere și mână ieftina de lucru - imaginile se succed haotic, fără a simți nevoia de a retine ceva sau însemnând prea puțin. Schema guvernelor postdecembriste a prins rod bun și și-a diversificat oferta ministerială. Mai puțin răspunderea. Gâlceava pe ministere a devenit ceva de notorietate pentru că, nu-i așa, toți se zbat care sa facă mai mult bine pentru semenii lor. Gânduri nobile, ambalate fățos, discursuri cleioase și tupeu la maxim, iar în stradă, neîmpliniri, frustrări și haz de necaz deoarece de când se știe, românului i-a prins bine la combustie. Așa a ajuns să împingă viața de pe o zi pe alta... Ei, stai, ca nu-i chiar asa, … Ce să stau dom’le? Cum nu-i așa? Și știi ce-i mai rău? Societatea se “pulverizează”. Și asta în timp ce la Ministerul Fondurilor Europene se joacă x si zero, zerouri de la milioanele așteptate și x de la cele accesate, la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a dispărut și agricultura și dezvoltarea, la Transporturi se desenează autostrăzi, la Sănătate se fac propoziții cu cuvântul “coplată”, la Educație, sau cum s-o mai fi numind acum, se schimbă programa mai repede decât ministrul, la Industrie se vorbește mult și se face puțin, …scuze, de fapt, noi nici nu mai avem industrie. Cu bună știință sau furați de nebunia în care am fost distribuiți, omitem faptul că societatea asta și-a pierdut liantul. Relațiile interumane sunt pe butuci. Nu îndrăzneam să fac pauză pentru că mă și auzeam contracarat. Dom’le, ești cam pesimist. Ei, am mai auzit eu și optimiști care-mi spuneau că societatea se va aranja în câtiva ani, dar n-au spus de când începe numărătoarea. Nu se poate construi nimic durabil pe fundația asta precară. Respect - pe cota de avarie, decență - pe minus, bun-simț –doar în sloganuri. Mă doare s-o spun, dar România a ajuns sub fusta înflorată a unei țigănci, fluturată pe sub nasul unor polițiști sau în semn de autoapărare în conflictele cu clanurile rivale. Cât mai însemnăm noi în ochii celorlalți? Ce mai înseamnă ei pentru noi? Ce putem face împreună? Azi, când “libertatea” ne dă voie sa facem orice. Și-apoi, e mai ușor să fii nesimțit. Iar unora chestia asta le dă chiar satisfacții. Și dintr-odată m-am simțit împroșcat cu un pahar de apă. Semn că talkshow-ul meu a atins o cotă respectabilă de autenticitate. Așa că am tăiat emisia și am luat publicitate.

PS: Astăzi, un pic mai liniștit după luarea de poziție de aseară, vă pot spune că mi s-ar părea ceva firesc înființarea unui Minister al Bunului-Simt. Sper să mai găsim în țărișoara asta candidați solvabili pentru un astfel de portofoliu. Aștept propuneri. Oricât ar încerca unii să bagatelizeze un asemenea demers, România și românii trebuie să se salveze singuri. Bunul simț nu se importă, nu se alocă prin negocierile cu Comisia Europeană și nu se livrează cu meteoritul.