România pitorească , dar sfâșiată

Când vii din câmpia Bărăganului , sau chiar mai de departe, de la “înălțimea” autostrăzii A2, simți cum drumul de la Brașov spre nord se încarcă de altitudine și, într-un fel, chiar de atitudine, devenind mai variat și mult mai generos pentru ochiul privitorului.

         Nu mai e loc de linii drepte și mațele șoselei se înghesuie într-un spațiu restrâns, făcându-și loc printre creste de munți si dealuri ce te privesc de sus, dar fără a fi arogante. Un designer de exterioare, cu mână divină, pare să-și fi dat masteratul în grădini de vis, alegându-și zona unde Transilvania se transformă în Moldova, și invers, prin Pasul Tihuța, pentru a fi locul unde  să-și pună în practică imaginația și să picure pe-un picior de plai, o picătură de Rai.  Verdele curat, cărnos, odihnitor, nins peste dealuri la începutul verii, s-a topit pe alocuri în fânăriu de mai multe culori, mângâiat de nori vânătii dar prietenoși,  iar din loc în loc, trecerea unor mici turme răzlețe de oi  autentifică faptul că nu este doar o carte poștală, ci un peisaj real. Casele sunt cocoțate în coasta dealurilor semețe, dar nu pentru ca stăpânii să aibă semnal mai bun la telefon și nici pentru a prinde toate posturile de la Digi, ci doar într-un gest de curaj și de comuniune cu natura, acolo sus unde nu ajung grijile străzii și nici gazele eșapamentelor deversate în marile aglomerări “civilizate”. Priveliștea îți dă curățenie și, indiferent cu ce scop ai ajuns pe acolo, simți o împlinire “locală” pentru că România are locuri frumoase care odihnesc și, deopotrivă, hrănesc cu ipostaze de natură, la limita dintre feeric și real. Adierea vântului care așteaptă pe peronul asfințitului accentuează înfiorarea, dar este greu să te lași dus, și fiecare clipă care se scurge spre mâine își crește prețul cu metamorfoza fiecărei pete de culoare. România vindecă prin terapii complementare, privind și respirând natură.

        …Într-o schimbare dramatică de registru, în stradă, pe sticla televizorului sau în primul newsletter al zilei, România are ceva scabros. Oripilant. În România picurată de Dumnezeu atunci când s-a gândit să facă cel mai frumos iatac, se întâmplă lucruri abominabile. Câinii  au ajuns să manânce oamenii, sfâșiind viața fără remușcări prea evidente. Pe planeta oamenilor, câinii au dobândit dreptul să facă legea, stabilind dupa miros, după călcătura pantofilor, după privire ori după voce cine este următoarea victimă. La mai bine de o lună de la moartea unui copil nevinovat - și-apoi, bietul Ionuț, ce păcate să fi avut înscrise în  nota de plată cu viața pentru a sfârși astfel?-, situația maidanezilor nu s-a schimbat. Câinii mușca în continuare fără a băga de seamă că în Parlamentul oamenilor (mari) li se dezbate soarta, parcă prea ignoranți  fiind ei la strigătul rațiunii care, în numele civilității și al unui elementar bun-simț, ne cere să punem mai întâi omul și apoi celelalte viețuitoare. Fără a fi consultat acest text de lege și, repet, enervant de nepăsători la zbaterea noastră, a celor care-i vrem dispăruți de pe străzile acestei țări, pitorească pe alocuri, lăsându-ne să “optăm” noi singuri pentru alte morți, minoritatea maidanezilor latră, mușcă și sfâșie cu nesaț de parcă nici sfârșitul absolut nu mai sperie, de parcă o execuție cu botul plin de sânge  nu mai este un festin, ci doar o masă frugală de zi cu zi. În tot acest iureș însuflețit de maidanezi cu ochi blajini, care alterneaza tocănița de la colțul garajului cu niscaiva gambe sau coapse de om, fără preferințe de vârstă, cu lătrături de zi și de noapte, după bunul lor plac, oamenii politici își schiaună supărările de partid, sfâșiind și ei din tihna acestei țări de oameni care merită mai mult, dincolo de proiectele  strategice, futuriste și clientelare. Asta însemnând mai mult respect și siguranța că binele trâmbițat, lătrat chiar, în toate campanile electorale și alți patru ani mai apoi, va deveni odată  realizabil. Fără a mai avea nevoie de un “pact de coabitare”, inventat și oficializat doar pentru a fi încălcat și în jurul căruia dau roată arătându-și colții președintele și premierul acestei țări, deopotrivă binecuvantată să fie pitorească și blestemată să fie sfâșiată.