Pentru constănțeni marea este o catedrală de reculegere în afara bisericii. Ei au parcuri date în administrare maidanezilor, trotuare înguste și sufocate de mașini, au mall-uri gălăgioase și obositoare, au tot felul de parade și carnavaluri vara, dar nu au ceva care să le lege apartenența urbană. Ei nu au o piață centrală, un centru civic sau unul vechi, și de multe ori, în special iarna, când marea rămâne doar “a lor”, vin și se reculeg pe malul ei privind fără a obosi arcurile desenate de valuri pe țărm, basoreliefurile din spumă sau fereastra ei imensă în care, pe fundalul pictat de nori și pescăruși, naosul se ridică dincolo de linia orizontului.
Bunăoară, în prima zi a noului an, plimbându-mi
dorințele strânse ciorchine sub forma unei rugăciuni, și neliniștile sub forma
unor coate foarte ascuțite care nu-mi dădeau pace, am săpat și eu întrebările
mele. Iar ecoul lor l-am lăsat dus de vânt. M-am întrebat cum se face că țara
care de-a lungul timpului a dat omenirii atatia oameni inteligenti, cuceritori
prin strălucirea minții lor, a ajuns să-și construiască imaginea doar din sălbăticia
cadrului natural, fără a-i da plusvaloare și din forța economică, din
realizările prezentului. E drept că, neputând vorbi despre o forță economică
reală, ci mai degrabă de o leșinătură economică, e mai ușor să vindem mândrii
patriotarde despre o țară de poveste, rămasă în picioare prin munții ei în timp
ce în jur totul bate în descompunere. Cum e posibil ca o nație campioană
olimpică a bunului simț să devină falită când vine vorba de norme și echilibru?
Cu atâția descurcăreți și băieți deștepți de ce o ducem prost? De ce medicii
noștri îngrijesc suferințele străinilor? Ce, noi nu avem bolile noastre, sau
ale lor sunt mai frumoase? Cum se face că ne pleacă tinerii din țară și deși se declară
români cu dor și dragoste de casă nu mai vor să se întoarcă acasă, preferând
să-și ia după ei frații și părinții? De ce suntem atât de naivi în politică și
de ce s-au strâns atâtea patimi? De ce legea nu mai sperie și de ce ridicolul a
virusat toate palierele societății? Cum
se face că printre atâția învățați auzi tot mai rar “Bună ziua” și “Mulțumesc”?
Sau de ce conducem prost, în schimb murim “bine” pentru societățile de pompe
funebre? De ce ne caută toate calamitățile pământului și românul care își făcea
iarna car și vara sanie a devenit acum eternul nepregătit? De ce vorbim despre trenuri de mare viteză și
autostrăzi suspendate când, mai degrabă,
avem nevoie de decența de a ne recâștiga relațiile apropiate, din om în om?
Odată intrați în an de alegeri europarlamentare și prezidențiale, câte limbi ne
vor mai căuta să reverse asupra noastra prinosul de bunăstare? Vom putea duce
atât de mult bine cât ni se va promite?
Nu de alta, dar binele este singurul produs electoral care nu poate fi livrat
retroactiv...
Oricât de impunătoare ar fi o catedrală a mării cât să le cuprindă pe
toate, întrebarile și neliniștile noastre nu s-ar ispravi niciodată. Și, invariabil, vom ajunge
să ne întrebăm de fiecare dată, la fiecare început de an nou, câți alți ani vom
mai aștepta răspunsuri tot săpând întrebări pe țărm?
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerehttp://www.cotidianul.ro/ce-este-in-realitate-romania-229488/
RăspundețiȘtergere