România
pregăteşte specialişti în loto, poker, bingo şi pariuri sportive. Reclama este
irezistibilă. Bani din nemuncă sunt promişi la tot pasul, astfel încât este
greu să-i faci faţă şi să stai deoparte când premii de sute şi chiar milioane
de euro se foiesc pe sub nasul românilor. Paradoxal, românul era recunoscut ca
un workaholic, disciplinat, sârguincios la locul său de muncă. Dar asta era
în urmă cu peste 20 de ani.
Acum, au
survenit mutaţii semnificative în mentalitate, în entuziasm şi la nivelul
nervului care se face răspunzător de cheful de muncă. În paralel cu aceste
transformări pseudo-antropologice, au scăzut dramatic numărul locurilor de
muncă şi nivelul retribuţiei salariale. Culmea este că, indiferent de banii
“încasaţi”, rezultanta este o nemulţumire majoră ilustrată fie prin “la ce bani
iau nici nu merită să mă dau jos din pat” , fie prin “deşi pare mult la prima
vedere, raportat la responsabilităţi şi cota de stress, este totuşi foarte
puţin”. În replică, rămân tentaţiile câştigurilor fabuloase în care norocul înmulţeşte
zerourile mai ceva ca drojdia cozonacul în ligheanul bunicii. Şi-atunci,
omeneşte vorbind, încotro s-o ia atât de mulţi rătăciţi, tineri cu glezna
moale, frustraţi mai maturi sau trădaţi în aşteptări, contestatari şi veşnic
nemulţumiţi în plan profesional? Ce şi cine le poate aduce lor casa pe care şi-o
doresc, maşina mult visată, yachtul şi vacanţele care le mobileaza imaginaţia?
Şi nu în ultimul rând, ce le poate asigura huzurul care să-i salveze de muncă?
…“Rafa este all in”. O vedetă ca Nadal, strânge nu numai fani, dar
şi parteneri în jurul mesei de poker. Reclama este de-o agresivitate burduşită
de sume consistente. Un roi de împătimiţi îşi urmează idolul pe străzi, cravaşaţi
de miza câştigului şi de exemplul campionului. Prea puţini au ales însă Nadal
tenismenul, nu de alta, dar acolo chiar e de alergat, trebuie tras de fiare şi
e nevoie de o ambiţie în care trebuie să ai jumătate din sistemul periodic al
elementelor lui Mendeleev, dar în primul rând, fier. Eventual, şi fler. Un alt
campion al acestui “sport”, din întâmplare chiar român, dar care a uitat să
vorbească româneşte tot citind doar cărţi…de joc, ne povesteşte cum e sub mângâierea
luminilor din cazinouri, cum e cu adrenalina şi cum îţi dă târcoale potul la
ultima mână, cum devii un erou filând cărţile cu mult tact şi cum îţi îngheaţă
muşchii feţei ca-n poză. Uneori, şi sudoarea de pe frunte, şi cum viaţa şi şansa,
mână-n mînă, îţi amestecă în aceaşi oală, valeţii cu şeptarii şi zecile de mii
de dolari. Un exemplu de urmat, nu?
După cativa
ani de pauză, marea bingoleală revine în forţă. “Ţoci” şi “palazi” dublaţi de
fete colorate aruncă în stânga şi-n dreapta cu milioane, iar festinul este
asigurat cu multă chiuială şi hăhăială de parcă ne-ar vorbi însuşi preşedintele. Marele câştig la
loto este o himeră duminicală cu multă priză la public, cu toate că peste două
treimi dintre români cred că tragerile loteriei sunt aranjate şi că nu se câştigă
decât atunci când este nevoie de o telenovelă care să mai deturneze atenţia de
la neîmpliniri, de la scandaluri cu implicaţii la nivel inalt, de o diversiune tipic
românească. Nici măcar exemplele de pierzanie ale atâtor mari câştigători care
au avut pe mână potul cel mare, dar au sfârşit în alcolism şi faliment
antreprenorial nu-i sperie. Ba chiar îi întărâtă şi mai mult, promiţându-şi că,
dacă ei vor fi aleşii, vor face atâtea acte de caritate încât să ţină la
respect blestemul invidioşilor. La rândul
lor, casele de pariuri au ajuns să facă o reală concurenţă farmaciilor şi
caselor de amanet câştigând noi teritorii în lungul străzii şi tineri ca muşterii.
Chiar dacă nu au anvergura celorlalte jocuri de noroc în privinţa câştigurilor,
şi ele sunt o invitaţie irezistibilă pentru mulţi de a gusta din cupa lui ”bagi
un leu şi scoţi doi”. În fine, dacă vom adăuga aici şi puzderia de "păcănele" din
Calea Lactee a norocului, în faţa căreia se află la orice oră un împătimit
cronic la cules de cireşe, lămâi sau pepeni în linie, vom putea trage concluzia
că economia românească duduie şi este asigurată de specialişti de nădejde. În
definitiv, la noi, totul ţine de poltica norocului. Şi, în ritmul ăsta, istoria copiilor copiilor noştri
va vorbi de marii eroi ai neamului: “Bingo cel viteaz” şi a lui “Poker cel
iscusit”.
…De 23 de
ani, guvernanţii noştri joacă România la noroc, dar totul este o cacealma. E
greu sa creezi locuri de muncă si e stupid să faci reclamă, spre exemplu, la şcoală,
la citit. Aşa că nu ne rămâne decât să aşteptăm nişte numere favorite sau o mână
buna. Până atunci, însă, dragă cititorule, “mai trage o dată”!
E pur şi simplu chestie de educaţie dacă accepţi sau nu să te înrolezi în "turma de bizoni" - membri cotizanţi la punga unora sau altora. Banul nemuncit, câştigat doar prin simplu "noroc" este doar o himeră care, ca orice vis, se destramă în zori. Satisfacţia muncii se atinge şi cu ajutorul banilor, dar cine n-a cunoscut o astfel de satisfacţie şi visează doar la cele aducătoare pe termen scurt de adrenalină, a trăit degeaba. Prefer "să mai trag o dată" o carte norocoasă din raftul bibliotecii
RăspundețiȘtergereAu reusit sa (re)puna Mangalia pe “harta” Europei …
RăspundețiȘtergerehttp://www.corriere.it/animali/13_giugno_25/romania-mangalia-cani-randagi-catturati-turismo_f7bab9fa-dd9a-11e2-a264-78b7af641acd.shtml