Mazăre cu sos de nimfe şi coadă de sirene

         Turismul estival la Marea Neagră este pentru noi, românii, o perpetuă temă de concurenţă cu vecinii bulgari. Am plecat împreună de la aceleaşi hoteluri, acelaşi ţărm şi aceeaşi expunere solară, dar în ultimii 20 de ani bulgarii ne-au dat clasă câştigând net pariul cu turismul. Staţiunile vecinilor de la sud au căpătat stralucire în dotări, servicii şi ofertă în timp ce ale noastre au evoluat insuficient, prin unele locuri amintind de decorurile şi nostalgia Cellei Serghi şi păstrând, metaforic vorbind, chiar “Pânza de paianjen”.

        În ultimele trei vizite postrevoluţionare în Bulgaria, chestii de weekend, nu m-am putut reţine în a mă minuna cât de “zvelţi” au crescut vecinii de la sud în materie de turism estival. Termopane şi şezlonguri avem şi noi, dar la ei este şi performanţă. Iar oferta de calitate şi bun simţ este mult mai generoasă. Clepsidra s-a întors parca prea brusc, luându-ne turiştii şi lasându-ne cu nisipul “nespălat”, cu kitsch-ul şi cu mirosul de mititei făcuţi la laserele de lumini. O hărmălaie de tip haos, cu servicii “topless” la preţuri de 5 stele, ca să nu spun de Calea Lactee. Bulgarii s-au dovedit a fi mai cooperanţi, au apelat la consultanţă şi experţi străini, la sprijinul generos al partenerilor externi, în special germani, cumpărând licenţe de la celebre lanţuri hoteliere, stimulând o reală concurenţă şi înrolându-se într-un program draconic de reconstrucţie, chiar dacă a fost vorba de vacanţe şi distracţie, în timp ce noi, sub lozinca “nu ne vindem ţara”, am făcut după cum ne-a taiat capul sau …”nevoile”. Investiţile bulgarilor s-au dovedit a fi mult mai solide, mai eficiente, fapt confirmat de o creştere semnificativă a numărului de turişti, de la an la an, ajungând ca în 2012 sa fie dublu faţă de cei care au călcat litoralul românesc al aceleiaşi Mări Negre în care, în timp ce bulgarii se scaldă, noi “ne băgăm picioarele”. Chestie de nuanţă contorizată cam în 1,5 milioane de turişti în plus mai la sud.  

Recentul târg de turism de la Bucureşti a fost un panou publicitar generos colorat şi foarte zornăitor care, printre alte destinaţii, a promovat litoralul românesc invitându-ne la un dezmăţ benefic în materie de distracţie. Oferta de nimfe şi sirene pe care primarul Radu Mazăre a promis-o pentru vara aceasta la Mamaia a fost mai degrabă un show mediatic, savuros pentru unii, dar dizgraţios pentru alţii care îl acuză că a lăsat Constanţa de izbelişte şi-l indeamnă să nu uite ca nu a fost votat de pescăruşii din Mamaia. Iar nimfele, poate tot cele din vara trecută când, îmbrăcate doar în buletine de vot, ne invitau să ne exprimăm opţiunile electorale, nu cred că pot umple aşteptările turiştilor pentru care nici măcar soarele nu este garantat, ci doar apa de mare. Cu şi fără alge, dar nu la alegerea lor. Meniul cu sos de nimfe si coadă de sirene este mai degrabă bun de o autoservire tip “împinge tava”, chiar daca ne plăcea să credem că pentru relansarea turismului litoral vizam un target mai exclusivist.

            Mi se pare un pic forţat să aduci în prim plan o staţiune cu hoteluri de o stea, tip “cămin de nefamilişti”, aflate chiar în mijlocul ei, cu ruine devastate, cu construcţii neterminate, parcări sufocate şi plaje infecte, cu servicii modeste şi hoteluri în care cele mai importante investiţii au fost în a schimba rozul cu verdele la faţadă, cu tot felul de “aplecători” pentru care brandul de ţara este shaorma şi porumbul fiert, cu o esplanada "chioara", lacuri ornamentale invadate de bălării și broaște şi comercianţi ambulanţi care patrulează cot la cot cu poliţiştii, în general cu o faună estivală care sfideaza bunul simţ şi nu conferă siguranţă şi plăcerea de a petrece un concediu pe litoralul românesc. Aşa că, să nu-i judecăm prea aspru pe cei care preferă să mai dea încă 20 de euro pe transport şi să aleagă o staţiune bulgărească, în timp ce nouă ne rămâne turismul de weekend, între grătarul bucureştenilor şi siesta constănţenilor. Chiar dacă afaceriştii din turism îşi cârpesc iarna cu veniturile sezonului estival, să recunoaştem, acesta este încă un pariu pierdut.